STAREA CIVILĂ
1. Eliberarea certificatului privind domiciliul inregistrat in Registrul National de Evidenta a Persoanelor;
2. Procurarea și transmiterea în străinatate a certificatelor de stare civilă;
3. Înscrierea mențiunii de căsătorie și desfacerea acesteia prin divorț pronunțat în străinătate.
II. PROCEDURI DESFĂȘURATE DE CĂTRE SERVICIILE PUBLICE COMUNITARE DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR:
1. Înregistrarea nașterii;
2. Înregistrarea căsătoriei;
3. Înregistrarea decesului;
4. Transcrierea certificatelor / extraselor de stare civilă eliberate de autoritățile străine;
5. Schimbarea numelui de familie și / sau a prenumelui pe cale administrativă;
6. Rectificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe marginea acestora;
7. Reconstituirea și întocmirea ulterioară;
8. Eliberarea certificatelor de stare civilĂ;
9. Eliberarea extraselor multilingve ale actelor de stare civilă;
10. Constatarea desfacerii căsătoriei prin acordul soților de către ofițerul de stare civilă;
11. Înscrierea mențiunilor în registrele de stare civilă:
11.1 Înscrierea recunoașterii sau stabilirii afiliației;
11.2 Înscrierea adopției;
11.3 Înscrierea divorțului;
11.4 Înscrierea mențiunii de schimbare a numelui și/sau prenumelui intervenite în străinatate.
Diverse informaţii
a) Certificatul medical constatator al decesului;
b)Actul de identitate al defunctului;
c)În lipsa actului de identitate se va transmite dovada eliberată de instituţiile competente (Poliţie, Parchet) prin care se confirmă datele de identificare ale defunctului.Documentele de referinţă vor fi transmise cel mai târziu a treia zi de la data încetării din viată a persoanei.
Ulterior întocmirii actului de deces, ofiţerul de stare civilă va transmite unităţii medicale tot prin poşta electronică securizată adeverinţa de înhumare/incinerare, document ce va fi înmânat aparţinătorului defunctului. Cu acestă ocazie se va comunica faptul că certificatul de deces se va elibera persoanei îndreptăţite la încetarea stării de urgenţa. 2. Certificatul medical constatator al decesului precum şi actul de identitate al defunctului vor fi transmise de unitatea medicală în termen de 30 zile de la încetarea stării de urgenţă prin intermediul serviciilor poştale, sau prin intermediul unui angajat al unităţii medicale sau al primăriei.
- documentul de schimbare a numelui si/sau prenumelui, emis de autoritatile straine, în original si copii (o copie va ramâne la cerere si câte o copie la fiecare din certificatele ce urmeaza a fi schimbate);
- traducerea legalizata a documentului, în original si copii (o copie va ramâne la cerere si câte o copie la fiecare din certificatele ce urmeaza a fi schimbate); traducerea se va face la un notar public din tara, la misiunea diplomatica ori oficiul consular de cariera al României din tara de resedinta a solicitantului sau la un notar strain, în acest din urma caz trebuind sa fie aplicata Apostila, conform Conventiei cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 05.10.1961, la care România a aderat prin O.G. nr.66/1999, aprobata prin Legea nr.52/2000, cu modificarile si completarile ulterioare;
- certificatul de nastere si/sau casatorie al persoanei pentru care se solicita înscrierea mentiunii, în copie;
- pasaportul strain, în copie;
- pasaportul românesc, daca este cazul, în copie; Cererea de înscriere a mentiunii se poate face în nume propriu sau prin împuternicit cu procura speciala. Procura va fi data la un notar public din tara, la oficiul consular de cariera al României din tara de resedinta sau la un notar din strainatate, dar care sa aiba aplicata Apostila conform Conventiei de la Haga din 1961. În procura este necesar sa se faca referire, în mod expres, la faptul ca persoana împuternicita îi reprezinta pe solicitanti, atât în vederea depunerii documentelor, pentru înscrierea mentiunii, cât si a ridicarii noilor certificate de la oficiile de stare civila unde sunt înregistrate actele de stare civila ale acestora.
Competenta de solutionare a cererilor este a consiliului local, respectiv a primarului localitatii, care se pronunta prin emiterea dispozitiei de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui, în termen de 60 de zile de la primirea cererii, conform prevederilor art. 13 din O.G.R. nr. 41/2003. Sunt necesare motive temeinice care sa indreptatesca solicitantului sa ceara schimbarea numelui sau a prenumelui pe cale administrativa.
In sensul prevederilor art. 4 alin. (2) din O.G.R. nr. 41/2003, sunt considerate ca intemeiate cererile de schimbare a numelui in urmatoarele cazuri:
a) cand numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau in alt mod;
b) cand persoana in cauza a folosit, in exercitarea profesiei, numele pe care doreste sa il obtina, facand dovada cu privire la aceasta, precum si asupra faptului ca este cunoscuta in societate sub acest nume (poseda diferite acte personale, de studii,de serviciu, militare etc. care nu concorda cu numele prevazut în actele de stare civila). Aceasta prevedere legala aduce în discutie, dupa opinia noastra, caracterul imprescriptibil al numelui. Se pare, asadar, ca o posesie prelungita, în anumite conditii, poate da dreptul posesorului sa-l dobândeasca. Aceste conditii sunt: o folosinta permanenta a numelui; aceasta folosinta sa fie în exercitarea profesiei si sub acest nume persoana sa fie cunoscuta în societate. Consideram ca folosirea permanenta a numelui în profesie presupune o perioada mai îndelungata, mai exact folosinta în timp a numelui trebuie sa coincida cu exercitarea în timp a profesiei. În plus, aceasta folosinta trebuie sa fie continua. Apoi, pentru ca cererea sa fie întemeiata, persoana respectiva trebuie sa fi fost cunoscuta în societate sub acest nume. Aceasta conditie nu credem ca este îndeplinita daca durata de timp este scurta si, deci, persoana nu putea, în mod rezonabil, sa se faca cunoscuta în societate sub acest nume;);
c) cand, din neatentia ofiterilor de stare civila ori ca urmare a necunoasterii reglementarilor legale in materie, au fost efectuate mentiuni gresite in registrele de stare civila ori au fost eliberate certificate de stare civila cu nume eronate, in baza carora au fost eliberate alte acte (de studii, livret militar, carte de munca, etc);
d) cand persoana in cauza are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regula reunite, si doreste schimbarea acestuia;
e) cand persoana in cauza poarta un nume de familie de provenienta straina si solicita sa poarte un nume romanesc;
f) cand persoana si-a schimbat numele de origine straina intr-un nume romanesc, pe cale administrativa, si doreste sa revina la numele dobandit la nastere;
g) cand parintii si-au schimbat numele pe cale administrativa, iar copiii solicita sa poarte un nume de familie comun cu al parintilor lor;
h) cand persoana in cauza solicita sa poarte un nume de familie comun cu al celorlalti membri ai familiei, nume care a fost dobandit ca urmare a adoptiei, a mentinerii numelui la casatorie, a stabilirii filiatiei ori a unor schimbari de nume aprobate anterior pe cale administrativa;
i) cand sotii au convenit cu ocazia incheierii casatoriei sa poarte numele de familie reunite si ambii solicita schimbarea acestuia pe cale administrativa, optand pentru numele de familie dobandit la nastere de catre unul dintre ei ori sa revina fiecare la numele avut anterior casatoriei;
j) cand persoana in cauza face dovada ca a fost recunoscuta de catre parinte ulterior inregistrarii nasterii, insa, intrucat nu a sesizat instanta pentru incuviintarea purtarii numelui de familie al acestuia in timpul vietii, nu exista alta posibilitate de dobandire a numelui parintelui decat pe cale administrativa;
k) cand prenumele purtat este specific sexului opus;
l) cand persoanei i s-a incuviintat schimbarea sexului prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila si solicita sa poarte un prenume corespunzator, prezentand un act medico-legal din care sa rezulte sexul acesteia;
m) alte asemenea cazuri temeinic justificate.
(3) Sunt de asemenea considerate justificate, in sensul prevderilor art.4 alin.(3) din O.G.R. nr. 41/2003, si cererile de schimbare a numelui in urmatoarele cazuri:
a) cand persoana in cauza a adoptat minori si doreste ca acestia sa poarte un alt prenume;
b) cand casatoria a incetat prin moartea sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti, iar sotul supravietuitor solicita sa revina la numele de familie purtat anterior casatoriei ori la numele de familie dobandit la nastere;
c) cand in urma divortului un fost sot revine la numele de familie purtat anterior si care provine dintr-o alta casatorie, de asemenea desfacuta prin divort, si doreste sa poarte numele dobandit la nastere;
d) cand in urma incetarii casatoriei prin moartea sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti celalalt sot se recasatoreste si, ca urmare a desfacerii acestei casatorii, acesta doreste sa poarte numele de familie dobandit la nastere;
e) cand fostul sot doreste sa poarte numele de familie pe care l-a avut in casatorie, pentru a avea un nume comun cu copiii incredintati spre crestere si educare, cu consimtamantul fostului sot, dat in forma autentica;
f) cand parintii au divortat, iar copiii incredintati spre crestere si educare unuia dintre parinti, care a revenit la numele de familie avut anterior casatoriei, solicita sa poarte numele de familie al acestuia;
g) cand s-a desfacut adoptia unei persoane casatorite care are copii minori si in urma desfacerii adoptiei persoana in cauza revine la numele de familie avut inainte de adoptie;
h) cand unul dintre soti, la incheierea casatoriei, a luat numele de familie al celuilalt sot, nume pe care acesta l-a dobandit prin adoptie, iar ulterior incheierii casatoriei are loc desfacerea adoptiei. Persoanele îndreptatite sa ceara schimbarea numelui sunt cetatenii români cu domiciliul în tara sau în strainatate [conform prevederilor art.4 alin.(1) al Ordonantei], precum si orice persoana fara cetatenie (apatrid) domiciliata în România, care au capacitate de exercitiu deplina. Persoanele care nu au o asemenea capacitate ori au capacitate de exercitiu restrânsa pot cere schimbarea numelui prin reprezentantul legal sau, respectiv, prin asistarea lor de catre ocrotitorul legal.
Pentru minori, cererea de schimbare a numelui se face, dupa caz, de parinti sau, cu incuviintarea autoritatii tutelare, de catre tutore. Daca parintii nu se inteleg cu privire la schimbarea numelui, va hotari autoritatea tutelara.Cand cererea este facuta de unul dintre parinti, este necesar acordul celuilalt parinte, dat in forma autentica.În cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnata si de acesta. Legea nu cere acordul celuilalt parinte în cazul în care el este pus sub interdictie, ori este declarat judecatoreste disparut sau decazut din drepturile parintesti.
Acordul nu este necesar in cazul in care celalalt parinte este pus sub interdictie ori este declarat judecatoreste disparut sau decazut din drepturile parintesti.Cand minorul a implinit varsta de 14 ani, cererea va fi semnata si de acesta.Pentru persoana pusa sub interdictie, cererea de schimbare a numelui se face de catre tutore, cu incuviintarea autoritatii tutelare. In cazul in care parintii copilului sunt decedati, necunoscuti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti ori disparuti sau decazuti din drepturile parintesti si nu a fost instituita tutela, in cazul in care copilul a fost declarat abandonat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, precum si in cazul in care instanta judecatoreasca nu a hotarat incredintarea copilului unei familii sau unei persoane, in conditiile legii, cererea de schimbare a numelui minorului se face de catre serviciul public specializat pentru protectia copilului din subordinea consiliului judetean, ori, dupa caz, a consiliului local municipal, orasenesc, comunal. Pentru persoana pusa sub interdictie, cererea de schimbare a numelui se face de catre tutore, cu încuviintarea autoritatii tutelare.
Schimbarea prenumelui minorului se poate cere oricând.
Daca sotii s-au învoit sa poarte în timpul casatoriei un nume de familie comun, pentru schimbarea acestuia este necesar consimta¬mântul celuilalt sot, daca sotii, la încheierea casatoriei, s-au învoit sa-si pastreze fiecare numele anterior, oricare dintre ei va putea sa-si schimbe numele fara a avea nevoie de consimtamântul celuilalt. Schimbarea numelui de familie al unuia dintre ei nu are efect asupra numelui de familie al celuilalt sot.
Cererea de schimbare a numelui se va depune la serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor aflat în subordinea consiliului local al comunei, orasului, în a carui raza teritoriala îsi are domiciliul solicitantul sau la primaria unitatii administrativ-teritoriale unde domiciliaza.
Cererea privind pe cetateanul român cu domiciliul în strainatate se depune la primaria ultimului domiciliu avut în România, iar daca nu a avut vreodata domiciliul în România – la Primaria Orasului Murfatlar.
La cerere trebuie anexate:
– copii legalizate de pe certificatele de stare civila ale persoanei care solicita schimbarea numelui;
– un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat, potrivit art. 10, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea caruia sa nu fi trecut mai mult de un an;
– consimtamântul, dat în forma autentica, al celuilalt sot, în cazul schimbarii numelui de familie comun purtat în timpul casatoriei;
– copie de pe decizia de aprobare a autoritatii tutelare, în situatia în care parintii nu se înteleg cu privire la schimbarea numelui copiilor lor minori, precum si atunci când cererea de schimbare a numelui este facuta, pentru minorii si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca, de catre tutore;
– certificatele de cazier judiciar si cazier fiscal ale solicitantului;
– orice alte acte pe care solicitantul le considera necesare pentru motivarea cererii sale.
Schimbarea numelui de familie al minorului se poate face odata cu schimbarea numelui de familie al parintilor sau separat, dar tot pentru motive temeinice.
Ofiţerul de stare civilă constată desfacerea căsătoriei, prin divorţ pe cale administrativă, dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie sau adoptaţi.
Cererea de divorţ pe cale administrativă se face în scris, se depune şi se semnează personal de către ambii soţi, în faţa ofiţerului de stare civilă delegat de la primăria care are în păstrare actul de căsătorie sau pe raza căreia se află ultima locuinţă comună a soţilor. În cererea de divorţ soţii declară pe proprie răspundere că:
a) sunt de acord cu desfacerea căsătoriei;
b) nu au copii minori născuţi din căsătorie sau adoptaţi;
c) niciunul dintre soţi nu este pus sub interdicţie;
d) nu au mai solicitat altor autorităţi desfacerea căsătoriei. La depunerea cererii de divorţ, ofiţerul de stare civilă delegat solicită soţilor următoarele documente:
a) certificatele de naştere şi căsătorie ale soţilor, în original şi copie;
b) documentele cu care se face dovada identităţii, în original şi copie;
c) declaraţie autentificată în faţa notarului public, în situaţia în care ultima locuinţă comună nu este aceeaşi cu domiciliul sau reşedinţa ambilor soţi înscrisă în actele de identitate. În cazul cetăţenilor străini certificatele de naştere trebuie să îndeplinească cerinţele de legalitate conform convenţiilor internaţionale şi tratatelor încheiate între România şi statele ai căror cetăţeni sunt.
În cazul persoanelor care nu cunosc limba română, depunerea cererii de divorţ se face în prezenţa unui traducător autorizat, iar în cazul persoanelor surdomute, a unui interpret, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Dovada identităţii se poate face, de către soţi, cu unul dintre următoarele documente:
a) pentru cetăţenii români - cartea de identitate, cartea de identitate provizorie, buletinul de identitate sau, în cazul cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate, paşaportul, care să se afle în termenul de valabilitate, atât la momentul depunerii cererii cât şi la data eliberării certificatului de divorţ;
b) pentru cetăţenii Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European - documentul de identitate sau paşaportul, emis de statul aparţinător;
c) pentru apatrizi - paşaport emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere temporar sau permanent, după caz;
d) pentru cetăţenii străini din statele terţe - paşaportul emis de statul ai căror cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României; viza trebuie să fie valabilă atât la data depunerii cât şi la data eliberării certificatului de divorţ;
e) pentru cetăţenii străini cărora li s-a acordat o formă de protecţie în România - document de călătorie emis în baza Convenţiei de la Geneva din 1951 sau, după caz, document de călătorie pentru străinii care au obţinut protecţie subsidiară - protecţie umanitar condiţionată;
f) pentru cetăţenii străini solicitanţi de azil în România - paşaport emis de statul ai căror cetăţeni sunt, însoţit de documentul temporar de identitate. Ofiţerul de stare civilă delegat înregistrează cererea de divorţ în ziua în care a fost primită şi acordă soţilor un termen de 30 de zile calendaristice, calculate de la data depunerii cererii, pentru eventuala retragere a acesteia.
La expirarea termenului de 30 de zile calendaristice dacă soţii stăruie să divorţeze, vor da o nouă declaraţie în faţa ofiţerului de stare civilă delegat.
Ofiţerul de stare civilă delegat constată desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi eliberează certificatul de divorţ, document ce va fi înmânat foştilor soţi într-un termen maxim de 5 zile lucrătoare.
În caz de pierdere, distrugere sau furt al certificatului de divorţ, ofiţerul de stare civilă delegat eliberează un duplicat, conform cu originalul aflat în arhiva proprie, în baza cererii formulate de către unul dintre foştii soţi, personal sau prin împuternicit cu procură specială. Cererea se depune la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare dosarul de divorţ.
